De ce vreau să emigrez? Pentru că m-apucă scârba când văd ce se întâmplă în ţara asta!
Munţi împăduriţi, ape cristaline, văi şi dealuri! Toate sunt minunate şi nu le-aş părăsi niciodată, dar oamenii care ne conduc destinele mă fac să gândesc urât. Când îi văd cum colcăie să se îmbogăţească, indiferent prin ce mijloace, pe toţi acei politicieni autoinventaţi sau creaţi de buna noastră credinţă, simt greaţa care mă cuprinde.
Mai mult de atât, munca de ziarist m-a adus în preajma unor oameni pe care îi consider mult mai periculoşi decât unii politicienii care ne prostesc şi ne fură pe faţă. Asupra acestora, aproape că poţi avea un oarecare control, pentru că din orgoliu mai scapă hăţurile, când fac declaraţii prin ziare şi la televizor. Mult mai răi sunt cei din spatele acestora: trepăduşii, lingăii de pantofi şi poponeţe ale celor ce deţin putere de decizie politică sau de altfel. Sunt entităţi ce îşi doresc cu orice preţ să acceadă în funcţii şi poziţii sociale, renunţând la conştiinţă şi demnitate. Sunt rapaci, avizi după bunuri de lux, după bani mulţi, după posturi de conducere, de unde să se vadă pupaţi la rândul lor, în dosurile de parveniţi. Căci fenomenul de simbioză nu există doar la animalele inferioare.
De exemplu: cine lucrează în Corpul de Control al Ministrului de Interne
De aproape doi ani de zile, mi-am încrucişat drumurile cu două "tentative" de poliţişti, al căror unic scop în viaţă, împreună cu nevestele lor este acela de a se îmbogăţi din greu şi a ocupa posturi importante prin Ministerul de Interne. Îşi crează o imagine importantă, au acces la informaţii, relaţii suspuse şi fac trafic de influenţă, totul în interes propriu.
Unul dintre ei, împreună cu nevastă-sa (avocată!!!) a tras o ţeapă de aproape 1 miliard de lei vechi, înşelând o persoană de bună credinţă, ce îşi închipuia că va fi ajutată în mod legal, să-şi construiască o casă. Persoana în cauză nu a mai recuperat niciodată banii şi nici casă nu i s-a făcut. În schimb, cei doi aşa-zişi oameni ai legii şi-au terminat vila începută, şi-au luat maşini luxoase. Ba chiar au început să construiască altă vilă. Persoana înşelată a încercat să urmeze calea legală, plângându-se în scris, şefilor marelui poliţist. I s-a transmis că nu s-au găsit dovezi DIRECTE care să-l implice în tranzacţiile făcute şi că trebuie să se adreseze instanţei civile. Alţi bani, altă distracţie! S-a lăsat păgubaşă şi la propriu şi la figurat. Hoţul neprins e negustor cinstit! Poliţistul în cauză se plimbă în momentul de faţă pe holurile somptuase ale Ministerului de Interne, simţindu-se ca-n sânul lui Avraam, în calitatea sa de ofiţer ce face parte din Corpul de Control. Adică omul ăsta se duce să-i controleze pe alţii, să vadă dacă sunt cinstiţi în aplicarea funcţiei lor!? Poate exista ceva mai abject? În lumea acestor căpuşe, cu siguranţă!
Celălalt poliţist pârât de care spuneam, se dă doctor în drept, în condiţiile în care foarte multă lume din jurul lui cunoaşte faptul că i s-a făcut lucrarea de doctorat de către alţii (concepţie şi redactare), că nu ştie să scrie corect în limba română (dovadă, stau rapoartele sale citite de către colegi), că deţine pe numele nevestei o grămadă de imobile şi afaceri comerciale, de care se ocupă în mod curent, că a dat bani cu camătă, luând cu japca cel puţin o locuinţă, în acest stil, că este omul de casă al unui baron local a cărui relaţie o cultivă ca să-l scoată din belele şi să nu fie dat afară din poliţie. A trecut milimetric pe lângă o astfel de situaţie când a alergat în poala baronului, care la rândul său a apelat la politicieni dâmboviţeni, să-şi scoată protejatul din rahat. Poate exista ceva mai abject? Cu siguranţă! Omu' lucrează în Serviciul de Protecţie Internă, în cadrul DGIPI, pe a cărui emblemă tronează pe latineşte BONA FIDE (de/cu bună credinţă). Cu certitudine, acest gen de poliţişti îşi arată buna credinţă, faţă de propriile buzunare şi conturi în bancă.
Poate crede cineva că am cunoscut şi poliţişti cinstiţi? Sigur, există! Numai că sunt marginalizaţi şi murdăriţi ca imagine, de către cei descrişi mai sus. Este dureros faptul că cei doi poliţişti sunt relativ tineri, nedepăşind 40 de ani, şcoliţi după '89. Te pot induce în eroare ca făcând parte din "garda nouă", neatinsă de mentalitatea comunistă a miliţienilor. Aiurea! Nu sunt decât nişte oportunişti sau cum îmi place să spun, criminali achizitivi. Chiar dacă nu ucid fizic pe nimeni, îşi ucid propriile valori morale, zgâlţâindu-le şi pe ale altora, ahtiaţi în goana după acumulare de bunuri şi bani, eludând legea.
Toate acestea sunt doar crâmpeie de minciuni şi necinste. Dacă aş pune pe hârtie tot ce văd şi aud în drumurile mele de ziarist, dacă aş trece în revistă ceea ce vedem şi auzim la televizor despre guvernanţi şi alţi angajaţi ai statului, oameni de afaceri dubioşi, nu cred că s-ar mai mira cineva de ce mi se face dor de ducă pe meleaguri cocotiere. Aproape că m-aş face că nu-i văd, dacă n-ar sfida prin opulenţă, prostie şi aroganţă, cât cuprinde!
De ce am ales Botswana şi nu alt oricare stat aşa-zis civilizat? Pentru că, dacă în România sunt plătită prost că muncesc din greu alături de alte milioane de oameni, conduşi sau obligaţi să accepte în posturi de mare încredere, persoane lipsite de moralitate şi primind drept răsplată un salariu ce l-aş denumi cu un cuvânt ruşinos, în schimb în Botswana, măcar aş fi plătită în mod oficial cu acea ruşine, la ei fiind monedă naţională!
În după amiaza zilei de 2 iulie, am mers împreună cu soţul meu la restaurantul News Lac din Câmpina. Ne-am aşezat la masă, pe terasă, aproape de apa lacului, căutând răcoarea. Ospătara s-a prezentat prompt, luându-ne comanda. Am servit o porţie de somon cu legume şi un nectar, iar soţul, o saramură de crap şi o bere. Servirea a fost ireproşabilă iar mâncarea, foarte gustoasă. Toate bune şi frumoase, numai că, pe aproape toată durata servirii, am fost deranjaţi de o mâţă borţoasă, care a dat târcoale pe la picioarele noastre, până a sărit pe banca pe care stăteam, încercând să se urce, chiar pe masă. 
